cârpător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRPĂTÓR, cârpătoare, s. n. (
Pop.) Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. ♦ Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. –
Lat. coopertorium.