carnotit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARNOTÍT s. n. Mineral de uraniu și vanadiu, puternic radioactiv. – Din
fr. carnotite.carnotit (Dicționar de neologisme, 1986)CARNOTÍT s.n. (
Geol.) Mineral de uraniu și vanadiu, puternic radioactiv. [Cf. fr.
carnotit, cf.
A. Carnot – mineralog francez].
carnotit (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARNOTÍT s. n. mineral de uraniu și vanadiu, radioactiv. (< fr.
carnotit)
carnotit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CARNOTIT (‹
n. pr. M.A. Carnot, chimist francez). Mineral de uraniu și vanadiu, puternic radioactiv, format prin alterarea mineralelor primare din unele roci sedimentare bogate în resturi organice. Are culoare galbenă-verzuie, luciu puternic sidefos și aspect de mase pulverulente sau de efloroscențe. Amestecat cu cimentul de sondă se întrebuințează la închiderea apelor în forajele petroliere.
carnotit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARNOTÍT s. n. Mineral de uraniu și vanadiu, puternic radioactiv. — Din
fr. carnotite.