carnivor - explicat in DEX

carnivor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARNIVÓR, -Ă, carnivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se hrănește mai ales cu carne. ◊ Plante carnivore = grup restrâns de plante care, pe lângă nutriția normală (asimilația clorofiliană), au însușirea de a se hrăni cu animale (insecte, viermi etc.) 2. S. n. (La pl.) Ordin din clasa mamiferelor care se hrănesc mai ales cu carne, având carnasiere și canini lungi și ascuțiți; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. carnivore, lat. carnivorus.

carnivor (Dicționar de neologisme, 1986)
CARNIVÓR, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu carne; carnasier. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc cu carne; (la sg.) animal din acest ordin. ♦ Plante carnivore = plante care digeră prin flori insecte sau alte microorganisme. [< fr. carnivore, cf. lat. caro – carne, vorare – a devora].

carnivor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARNIVÓR, -Ă I. adj. (despre animale) care se hrănește cu carne; carnasier; creofag, zoofag. ♦ plante ĕ = plante care digeră prin flori insecte sau microorganisme. II. s. n. pl. ordin de mamifere, cu carnasiere și canini lungi și ascuțiți, care se hrănesc predominant cu carne. (< fr. carnivore, lat. carnivorus)

carnivor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARNIVÓR, -Ă, carnivori, -e, adj. Care se hrănește cu carne. ♦ (Substantivat, n. pl.) Ordin din clasa mamiferelor cuprinzând animalele care se hrănesc cu carne, au carnasiere și canini lungi și ascuțiți. – Fr. carnivore (lat. lit. carnivorus).

carnivor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*carnivór, -ă adj. (lat. carnivorus, d. caro, carnis, carne, și vorare, a înghiți, a mînca. V. devor). Care se nutrește cu carne, ca lupu. S. n., pl. e. Animal carnivor. V. mamifer.

carnivor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carnivór¹ adj. m., pl. carnivóri; f. carnivóră, pl. carnivóre

carnivor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carnivór² s. n., pl. carnivóre

carnivor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
carnivor a. care se hrănește cu carne. ║ n. pl. carnivore, clasă de animale cari se hrănesc cu carne crudă, numite obișnuit fiare.

carnivor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARNIVÓR, -Ă, carnivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se hrănește cu carne. ◊ Plante carnivore = grup restrâns de plante care, pe lângă nutriția normală (asimilația clorofiliană), au însușirea de a se hrăni cu mici nevertebrate (insecte, viermi etc.). 2. S. n. (La pl.) Ordin din clasa mamiferelor care se hrănesc mai ales cu carne, având carnasiere și canini lungi și ascuțiți; (și la sg.) animal din acest ordin. — Din fr. carnivore, lat. carnivorus.