cârni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRNÍ, cârnesc, vb. IV.
1. Intranz. (
Pop.) A (se) îndrepta în altă direcție; a (se) întoarce. ◊
Expr. (
Tranz.)
Îți cârnește nasul din loc = miroase extrem de urât.
A-și cârni nasul sau (
intranz.)
a cârni din nas = a se arăta nemulțumit (strâmbând din nas); a strâmba din nas. ♦
Fig. A reveni asupra celor spuse, hotărâte, a nu mai face ce a spus, ce a hotărât.
2. Tranz. A tăia, a rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. – Din
cârn.