carnețel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CARNEȚÉL,carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet. – Carnet + suf. -el.
carnețel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CARNEȚÉL,carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet.
carnețel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) carnețél s. n., pl. carnețéle
carnețel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CARNEȚÉL,carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet.— Carnet + suf. -el.