carnet - explicat in DEX

carnet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARNÉT, carnete, s. n. Caiețel de buzunar, uneori cu date și cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări. ♦ Act, document în formă de caiețel, care atestă apartenența posesorului la o organizatie politică, de masă etc. ◊ Carnet de muncă = document (în formă de caiețel) care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane (vechime în muncă, locul de muncă) și care servește acesteia pentru anumite drepturi (pensie, retribuție, concediu etc.); carte de muncă. – Din fr. carnet.

carnet (Dicționar de neologisme, 1986)
CARNÉT s.n. 1. Caiet de format mic (folosit pentru diferite însemnări). 2. Act, document (având forma unui mic caiet) în care se arată apartenența posesorului la o anumită organizație. [< fr. carnet].

carnet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARNÉT s. n. 1. caiet mic (pentru însemnări). 2. act, document de forma unui mic carnet (1), în care se arată apartenența posesorului. (< fr. carnet)

carnet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARNÉT, carnete, s. n. Caiet mic de buzunar, uneori cu date și rubrici tipărite, pentru diferite însemnări cu caracter personal sau oficial. ♦ Act, document în forma unui caiet mic, care atestă apartenența posesorului la o organizație politică sau de mase. – Fr. carnet.

carnet (Dicționaru limbii românești, 1939)
*carnét n., pl. e (fr. carnet, din caernet, cadernet, dim. d. cadern. V. caĭet). Caĭețel, carticică [!], condicuță portativă de luat note, de făcut însemnărĭ.

carnet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carnét s. n., pl. carnéte

carnet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
carnet m. cărticică de buzunar pentru notițe.

carnet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARNÉT, carnete, s. n. Caiețel de buzunar, uneori cu date și cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări. ♦ Act, document în formă de caiețel, care atestă apartenența posesorului la o organizație, asociație, partid etc. ◊ Carnet de muncă = carte de muncă, v. carte. — Din fr. carnet.