carmin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARMÍN s. n. Colorant roșu de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (
2);
p. ext. culoare roșie. – Din
it. carmin, lat. carminium.carmin (Dicționar de neologisme, 1986)CARMÍN s.n. Materie colorantă de un roșu intens, extrasă din femela coșenilei. [Pl.
-ne, -nuri. / < fr.
carmin].
carmin (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARMÍN I.
s. n. materie colorantă de un roșu intens, din femela coșenilei. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roșie vie. (< fr.
carmin)
carmin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARMÍN s. n. Cârmâz
(3); p. ext. culoare roșie-vie, ca a cârmâzului. –
Fr. carmin (
lat. lit. carminium).
carmin (Dicționaru limbii românești, 1939)*carmín n. (fr.
carmin; it.
carminio, un fel de văpsea [!] roșie,
carmino, principiu colorant al cîrmîzuluĭ). Cîrmîz. Coloarea cîrmîzuluĭ, de un roș aprins.
Fig. Buze de carmin. V.
rumeneală.carmin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carmín s. n.carmin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)carmin m. coloarea roșie deschisă ce se scoate din coșenilă sau cârmâz.
carmin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARMÍN s. n. Colorant roșu, de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (
2);
p. ext. culoare roșie. — Din
fr. carmin, lat. carminium.