carlingă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARLÍNGĂ, carlingi, s. f. 1. Cabină pentru echipajul unui avion, în care stă pilotul și unde sunt instalate comenzile de zbor, aparatele de bord etc.
2. Grindă longitudinală din osatura unei nave, care servește la legarea diferitelor părți ale navei. – Din
fr. carlingue.carlingă (Dicționar de neologisme, 1986)CARLÍNGĂ s.f. 1. Parte din fuzelajul unui avion în care stă pilotul și unde se găsesc comenzile de zbor.
2. (
Mar.) Piesă de legătură longitudinală care unește diferite părți ale unei nave. [Pl.
-gi, -ge. / < fr.
carlingue, cf. scand.
kerling].
carlingă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARLÍNGĂ s. f. 1. parte a fuzelajului în care stă pilotul și unde se găsesc comenzile de zbor. 2. piesă de legătură longitudinală, care unește diferite părți ale unei nave. (< fr.
carlingue)
carlingă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARLÍNGĂ, carlingi, s. f. Cabină în care stă pilotul unui avion și unde se află comenzile de zbor. –
Fr. carlingue.carlingă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carlíngă s. f.,
g.-d. art. carlíngii; pl. carlíngicarlingă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARLÍNGĂ, carlingi, s. f. 1. Cabină pentru echipajul unui avion, în care stă pilotul și unde sunt instalate comenzile de zbor, aparatele de bord etc.
2. Grindă longitudinală din osatura unei nave, care servește la legarea diferitelor părți ale ei. – Din
fr. carlingue.