cariolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARIÓLĂ, cariole, s. f. Trăsură ușoară cu două roți, cu suspensie pe arcuri, trasă de un cal. [
Pr.:
-ri-o-] – Din
fr. carriole, it. carriola.cariolă (Dicționar de neologisme, 1986)CARIÓLĂ s.f. Trăsură ușoară cu două roți, pe arcuri, trasă de un cal. [Pron.
-ri-o-. / < it.
cariola, cf. fr.
cariole].
cariolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARIÓLĂ s. f. trăsură ușoară cu două roți, pe arcuri, trasă de un cal. (< fr.
carriole, it.
carriola)
cariolă (Dicționaru limbii românești, 1939)*cariólă f., pl.
e (fr.
carriole, d. it.
carriuola, roabă, d.
carro, car). Trăsurică cu doŭă roate, pe arcurĭ, cu un cal, ca cele poștale ș. a. V.
brișcă.cariolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cariólă (-ri-o-) (rar)
s. f.,
g.-d. art. cariólei; pl. cariólecariolă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARIÓLĂ, cariole, s. f. (Rar) Trăsură ușoară cu două roți, cu suspensie pe arcuri, trasă de un cal. [
Pr.:
-ri-o-] — Din
fr. carriole, it. carriola.