cariologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARIOLOGÍE s. f. Parte a biologiei care studiază nucleul și celula. [
Pr.:
-ri-o-] – Din
fr. caryologie.cariologie (Dicționar de neologisme, 1986)CARIOLOGÍE s.f. Parte a biologiei care studiază nucleul și celula. [< fr.
caryologie, cf. gr.
karyon – nucleu,
logos – studiu].
cariologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARIOLOGÍE s. f. ramură a citologiei care studiază nucleul. (< fr.
caryologie)
cariologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CARIOLOGIE ({s}
gr. karyon „nucleu” +
logos „studiu”)
s. f. Ramură a citologiei care studiază alcătuirea și funcțiile nucleului, precum și a elementelor lui structurale (cromozomi, nucleolici, membrană nucleară); utilizează metode de cercetare citochimice, citofotochimice, de microscopie nucleară.
cariologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cariologíe (-ri-o-) s. f.,
art. cariología, g.-d. cariologíi, art. cariologíeicariologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARIOLOGÍE s. f. Ramură a citologiei care studiază structura și funcțiile nucleului și ale celulei. [
Pr.:
-ri-o-] — Din
fr. caryologie.