caretășie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARETĂȘÍE s. f. Ocupația, meseria caretașului. –
Caretaș +
suf. -ie.caretășie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARETĂȘÍE s. f. Ocupația, meseria caretașului. – Din
caretaș +
suf. -ie.caretășie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caretășíe s. f.,
art. caretășía, g.-d. caretășíi, art. caretășíeicaretășie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARETĂȘÍE s. f. Ocupația, meseria caretașului. —
Caretaș +
suf. -ie.