care (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cáre pron. –
1. Pron. relativ:
mîndra care-mi place (Popular Jarnik). –
2. Pron. inter. propriu-zis sau cu funcție
adj.:
spune, bade, adevărat, pentru care m-ai lăsat? (Popular Reteganul),
în care pat vrei să dormi? (I.Teodoreanu). –
3. Cel care (
pron. dem., prin eliminarea antecedentului):
care-a fost voinic mai mare, acum e legat mai tare (Popular Jarnik) –
Care (mai ) de care. –
Care pe care. - Care... care.
- Care cumva.
- La care, drept care. –
Care va să zică. –
4. Fiecare (
pron. indef.):
să spuie care orice știe (A. Pann). –
5. Fiindcă, pentru că (funcție de
conj.) Cu această folosire,
înv. sau
pop., pare a proveni din folosirea
rel. fără
prep. la cazurile oblice. Așa cum
Gr. Alexandrescu a putut scrie
fiii României care tu o ai cinstit (unde
care =
pe care), Neculce scrisese Înainte
au arătat-o împăratului, care s-au mirat și împăratul (unde
care =
de care). De aici sensul pe care l-am semnalat:
pusesem de gînd... să las prăvălia, care nu mai poate omul de atîtea angarale (Caragiale). –
Mr. care, cari, megl. cari, istr. cǫre. Care, m. și
f.;
gen. cărui(a), f. cărei(a); pl. care (
var. cari, fără justificare), g.
căror(a). Formele cu
a paragogic se folosește numai cu funcție pronominală. Formele
art. carele, f. carea, pl. carii, sînt
înv. Lat. qualis (Cipariu,
Gram., 264; Pușcariu 290; Candrea-Dens., 262; REW 6927; DAR);
cf. it. quale, prov.,
port. qual, fr. quel, sp. cual. Comp. careși, pron. (
înv., cel ce; fiecare), cu
-și, ca
însuși, cineși; careva, pron. indef. (cineva, oarecare), cu -
va, ca
cineva; fiecare, pron. indef. (fiecare; oricare), cu
fie; nicicare, pron. indef. (nici unul, nimeni);
niscare (
var. niscai, niscaiva; istr. mușcǫrle),
adj. indef. (vreunul), cu
nuș, forma abreviată de la
nu știu, ca în
nuș ce s-a făcut (după Pușcariu 1175, direct din
lat. nescio quales);
oarecare, adj. indef., cu
oare; oricare (
var. vericare),
adj. indef., cu
ori.