carbometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARBOMÉTRU, carbometre, s. n. Aparat pentru detectarea bioxidului de carbon. – Din
fr. carbomètre.carbometru (Dicționar de neologisme, 1986)CARBOMÉTRU s.n. Aparat pentru detectarea bioxidului de carbon, folosit mai ales în galeriile de mină. [< fr.
carbomètre, cf. lat.
carbo – cărbune, gr.
metron – măsură].
carbometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARBOMÉTRU s. n. aparat pentru detectarea bioxidului de carbon, în galeriile de mină. (< fr.
carbomètre)
carbometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carbométru (-me-tru) s. n.,
art. carbométrul; pl. carbométrecarbometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARBOMÉTRU, carbometre, s. n. Aparat pentru detectarea dioxidului de carbon. — Din
fr. carbomètre.