carbohemoglobină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARBOHEMOGLOBÍNĂ s. f. Compus instabil care se formează în sânge, în proporție foarte mică, din bioxid de carbon și hemoglobină. – Din
fr. carbohémoglobine.carbohemoglobină (Dicționar de neologisme, 1986)CARBOHEMOGLOBÍNĂ s.f. Compus instabil, care se formează în sânge în proporție foarte mică, din bioxid de carbon și hemoglobină. [< fr.
carbohémoglobine].
carbohemoglobină (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARBOHEMOGLOBÍNĂ s. f. compus instabil care se formează în sânge, din bioxid de carbon și hemoglobină. (< fr.
carbohémoglobine)
carbohemoglobină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carbohemoglobínă (-mo-glo-) s. f.,
g.-d. art. carbohemoglobíneicarbohemoglobină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARBOHEMOGLOBÍNĂ s. f. Compus instabil care se formează în sânge, în proporție foarte mică, din dioxid de carbon și hemoglobină. — Din
fr. carbohémoglobine.