carbogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARBOGÉN s. n. Amestec de bioxid de carbon în oxigen, utilizat mai ales în tratamentul asfixiilor. – Din
fr. carbogène.carbogen (Dicționar de neologisme, 1986)CARBOGÉN s.n. Amestec de bioxid de carbon cu oxigen, folosit ca stimulent al căilor respiratorii. [< fr.
carbogène].
carbogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARBOGÉN s. n. amestec de bioxid de carbon cu oxigen, stimulent al căilor respiratorii. (< fr.
carbogène)
carbogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carbogén s. n.carbogen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARBOGÉN s. n. Amestec de dioxid de carbon în oxigen, utilizat mai ales în tratamentul asfixiilor. — Din
fr. carbogène.