caravană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARAVÁNĂ, caravane, s. f. 1. Convoi de oameni și de animale de povară (de obicei cămile), care transportă mărfuri, bagaje etc. prin pustiuri sau prin stepe. ♦ Convoi de vehicule împreună cu călătorii din ele, care parcurg împreună același drum. ♦ Grup de vehicule care străbat o țară în scopuri culturale, sanitare etc.
Caravană sanitară. Caravană cinematografică. 2. (
Reg.) Căruță sau car mare pentru transport. – Din
fr. caravane.caravană (Dicționar de neologisme, 1986)CARAVÁNĂ s.f. Convoi de călători care străbate deșertul (cu bagaje și animale de transport). ♦ Convoi de călători și de vehicule care urmează împreună același itinerar. ♦ Rulotă. [< fr.
caravane, cf. pers.
kayrawan].
caravană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)caravánă (caraváne), s. f. – Convoi. –
Mr. cărvane. Fr. caravane, din
per. karwan. Din același cuvînt oriental,
caravană, s. f. (car mare de transport), prin intermediul
rut. karavan, și prin intermediul
tc. kervan (Roesler 595; Șeineanu, II, 107; Meyer 177; Lokotsch 1075),
chervan, s. n. (convoi; car mare de transport),
cf. ngr. ϰαρβάνι (›
mr.),
alb. karvan, bg. kervan. –
Der. caravanserai, s. n. (han pentru caravane), din
tc. kervan, per,
karwan, și
tc. seray „casă”.
caravană (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARAVÁNĂ s. f. 1. convoi de călători care străbate deșertul (pe cămile). 2. ansamblu de turiști și vehicule rutiere care se deplasează în grup pe același itinerar. ◊ grup de vehicule (cu personalul aferent) care urmează același itinerar (în scopuri culturale, sanitare etc.). 3. rulotă de turism. (< fr.
caravane, /3/engl.
caravan)
caravană (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARAVÁNĂ, caravane, s. f. 1. Convoi de oameni și de animale de povară, care transportă mărfuri, bagaje etc., prin pustiuri sau prin stepe. ♦ Convoi de vehicule și de călători care parcurg împreună același drum. ◊
Caravană cinematografică = grup de automobile special amenajate, care dau reprezentații cinematografice în anumite locuri.
2. (
Reg.) Căruță sau car pentru transport. –
Fr. caravane.caravană (Dicționaru limbii românești, 1939)*caravánă f., pl.
e (fr.
caravane, it.
-ana, g. pers.
kiarvân, kârvân. V.
chervan). Ceată de călătorĭ (pe jos, în căruțe saŭ călărĭ) în Asia și Africa.
caravană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caravánă s. f.,
g.-d. art. caravánei; pl. caravánecaravană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)caravană f. ceată de călători asociați pentru siguranța comună (mai ales în Orient):
rătăcitoare caravane ostenite AL.
caravană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)caravană f. Buc. dric, patașcă. [Rut. KAKAVAN (v.
chervan)].
caravană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARAVÁNĂ, caravane, s. f. 1. Grup de oameni și de animale de povară (de obicei cămile), care străbat împreună un pustiu. ♦ Convoi de vehicule cu călători, care parcurg împreună același drum. ♦ Grup de vehicule sau de persoane care călătoresc împreună în scopuri culturale, sanitare, turistice etc.
Caravană sanitară. Caravană cinematografică. 2. (
Reg.) Căruță sau car mare pentru transport. — Din
fr. caravane.