carafă - explicat in DEX

carafă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARÁFĂ, carafe, s. f. Sticlă cu gâtul lung și cu partea de jos bombată. ♦ Conținutul unei astfel de sticle. [Var.: garáfă s. f.] – Din ngr. karáfa, fr. carafe, it. caraffa.

carafă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARÁFĂ s. f. v. garafă.

carafă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*caráfă, V. garafă.

carafă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!caráfă (sticlă) s. f., g.-d. art. caráfei; pl. caráfe

carafă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
carafă f. 1. sticlă de cristal cu pântecele larg și gâtul strâmt; 2. conținutul ei (= fr. carafe).

carafă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARÁFĂ, carafe, s. f. Sticlă cu gâtul lung și cu partea de jos bombată. ♦ Conținutul unei astfel de sticle. [Var.: garáfă s. f.] — Din ngr. karáfa, fr. carafe, it. caraffa.