caraftă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)caráftă (căráftă), caráfte, s.f. (reg.) unul din cele două lemne orizontale înfipte în capetele de sus ale furcilor, care țin vatalele; cioacă.
caraftă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)caráftă (caráfte), s. f. – Cui de siguranță care oprește stativul războiului de țesut. Origine necunoscută. Poate de la
caravei cu
suf. -
ete.caraftă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caráftă (parte a războiului de țesut)
s. f.,
g.-d. art. caráftei; pl. caráfte