caracterizà - explicat in DEX

caracteriza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Îl caracterizează modestia. 2. A descrie, a înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Din fr. caractériser.

caracteriza (Dicționar de neologisme, 1986)
CARACTERIZÁ vb. I. tr. 1. A înfățișa, a descrie o ființă, un lucru etc. în ceea ce are particular, esențial, propriu. 2. A constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. [< fr. caractériser].

caracteriza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARACTERIZÁ vb. tr. 1. a constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. 2. a înfățișa, a descrie o ființă, un fenomen în ceea ce are particular, esențial. (< fr. caractériser)

caracteriza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Modestia care-l caracteriza nu i-a permis să primească (GHICA). 2. A înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Fr. caractériser.

caracteriza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
caracterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 caracterizeáză

caracteriza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Îl caracterizează modestia. 2. A descrie, a înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. — Din fr. caractériser.

caracterizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
caracterizà v. a marca caracterul unei persoane sau al unui lucru, a determina cu mare preciziune.