caracterizator - explicat in DEX

caracterizator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARACTERIZATÓR, -OÁRE, caracterizatori, -oare, adj. Care caracterizează; specific; caracterizant. – Caracteriza + suf. -tor.

caracterizator (Dicționar de neologisme, 1986)
CARACTERIZATÓR, -OÁRE adj. Care caracterizează; caracterizant. [Cf. fr. caractérisateur].

caracterizator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARACTERIZATÓR, -OÁRE adj. care caracterizează; caracterizant. (< fr. caractérisateur)

caracterizator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARACTERIZATÓR, -OÁRE, caracterizatori, -oare, adj. Care caracterizează. – Din caracteriza + suf. -(a)tor.

caracterizator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
caracterizatór adj. m., pl. caracterizatóri; f. sg. și pl. caracterizatoáre

caracterizator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARACTERIZATÓR, -OÁRE, caracterizatori, -oare, adj. Care caracterizează; specific; caracterizant. — Caracteriza + suf. -tor.