caracterizare - explicat in DEX

caracterizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARACTERIZÁRE, caracterizări, s. f. Acțiunea de a caracteriza și rezultatul ei; indicare a notei caracteristice a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen. – V. caracteriza.

caracterizare (Dicționar de neologisme, 1986)
CARACTERIZÁRE s.f. Acțiunea de a caracteriza și rezultatul ei. ♦ Arătare (în scris sau oral) a trăsăturilor caracteristice ale unei persoane, ale unui obiect. [< caracteriza].

caracterizare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARACTERIZÁRE, caracterizări, s. f. Acțiunea de a caracteriza și rezultatul ei; indicare a notei caracteristice a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen.

caracterizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
caracterizáre s. f., g.-d. art. caracterizắrii; pl. caracterizắri

caracterizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARACTERIZÁRE, caracterizări, s. f. Acțiunea de a caracteriza și rezultatul ei; indicare a notei caracteristice a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen. — V. caracteriza.