caracteriza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I.
Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva.
Îl caracterizează modestia. 2. A descrie, a înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Din
fr. caractériser.caracteriza (Dicționar de neologisme, 1986)CARACTERIZÁ vb. I. tr. 1. A înfățișa, a descrie o ființă, un lucru etc. în ceea ce are particular, esențial, propriu.
2. A constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. [< fr.
caractériser].
caracteriza (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARACTERIZÁ vb. tr. 1. a constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. 2. a înfățișa, a descrie o ființă, un fenomen în ceea ce are particular, esențial. (< fr.
caractériser)
caracteriza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I.
Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva.
Modestia care-l caracteriza nu i-a permis să primească (GHICA).
2. A înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. –
Fr. caractériser.caracteriza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caracterizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
caracterizeázăcaracteriza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I.
Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva.
Îl caracterizează modestia. 2. A descrie, a înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. — Din
fr. caractériser.caracterizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)caracterizà v. a marca caracterul unei persoane sau al unui lucru, a determina cu mare preciziune.