capucin - explicat in DEX

capucin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAPUCÍN, -Ă, capucini, -e, adj. (Despre călugări; adesea substantivat) Care face parte dintr-o ramură a Ordinului franciscan. – Din it. cappuccino.

capucin (Dicționar de neologisme, 1986)
CAPUCÍN, -Ă s.m. și f. Călugăr catolic dintr-unul dintre ordinele franciscane. [< fr. capucin, cf. it. cappucino – purtător de glugă].

capucin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
capucín (capucíni), s. m. – Călugăr dintr-o ramură a ordinului franciscan. – Var. capuțin. Fr. capucin. Var. corespunde pronunțării germ. – Der. capucină, s. f. (călțunaș, Tropelum maius); capuținer, s. n. (cafea cu puțin lapte), din germ. Kapuziner.

capucin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAPUCÍN, -Ă s. m. f. 1. călugăr catolic dintr-unul dintre ordinele franciscane. 2. maimuță din America, cu barbă lungă. (< fr. capucin, it. cappuccino)

capucin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CAPUCIN, -Ă (CAPUȚIN) (‹ fr., it., germ.) s. m. și s. f. 1. Călugăr (călugăriță) din ordinul cerșetorilor Sfîntului Francisc, fundat de Matteo de Bascio (1526); numele provine de la capișonul pe care-l purtau. 2. Gen de maimuțe platirine din America de Sud, de talie mijlocie, cu coadă prehensilă și deget mare rudimentar. Unele specii sunt utilizate în cercetarea de laborator.

capucin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAPUCÍN, -Ă, capucini, -e, adj. (Despre călugări, adesea substantivat) Care face parte dintr-o ramură a Ordinului franciscan. – It. cappuccino.

capucin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*capucín, -ă s. (it. cappuccino, d. cappuccio, glugă. V. capot, scap). Un fel de călugăr franciscan (saŭ de călugăriță franciscană) care poartă glugă.

capucin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
capucín adj. m., s. m., pl. capucíni; adj. f., s. f. capucínă, pl. capucíne

capucin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAPUCÍN, -Ă, capucini, -e, adj., s. m. și f. (Călugăr) care face parte dintr-o ramură a Ordinului franciscan. — Din it. cappuccino.