capsoman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPSOMÁN, -Ă, capsomani, -e, s. m. și
f. (
Peior.) Persoană încăpățânată; om prost. –
Cf. alb. kaps.capsoman (Dicționar de argou al limbii române, 2007)capsoman, -ă, capsomani, -e, adj. 1. cu capul mare.
2. (
peior.) încăpățânat; îndărătnic.
capsoman (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAPSOMÁN, -Ă, capsomani, -e, s. m. și
f. (
Peior.) Persoană încăpățânată; om prost. –
Comp. alb. kaps „încăpățânat”.
capsoman (Dicționaru limbii românești, 1939)capsomán, -ă s. și adj. (d.
cap).
Fam. Prost. Încăpățînat.
capsoman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)capsomán (
fam.)
s. m.,
pl. capsománicapsoman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)capsoman a.
fam. prost și încăpățânat:
cu budalaua, cu capsomanul ăsta CAR. [Origină necunoscută].
capsoman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPSOMÁN, -Ă, capsomani, -e, s. m. și
f. (
Fam.) Persoană încăpățânată; om prost. —
Cf. alb. k a p s.