capsator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPSATÓR, capsatoare, s. n. Dispozitiv de birou folosit pentru prinderea foilor de hârtie cu ajutorul capselor. –
Capsa +
suf. -tor.capsator (Dicționar de neologisme, 1986)CAPSATÓR s.n. Instrument pentru capsarea hârtiilor. ♦ Dispozitiv folosit în legătoria manuală pentru turtirea și fixarea inelușelor de metal ale albumelor, ale placardelor etc. [<
capsa +
-tor].
capsator (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPSATÓR, -OÁRE I.
s. m. f. muncitor specializat în capsarea lăzilor și a tapițeriei de mobilă. II. s. n. instrument pentru capsarea hârtiilor. ◊ dispozitiv în legătoria manuală pentru turtirea și fixarea inelușelor de metal ale albumelor etc. (< capsa + -tor)
capsator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)capsatór s. n.,
pl. capsatoárecapsator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPSATÓR, capsatoare, s. n. Dispozitiv de birou folosit pentru prinderea foilor de hârtie cu ajutorul capselor. —
Capsa +
suf. -tor.