capeluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CAPELÚȚĂ,capeluțe, s. f. Diminutiv al lui capelă1. – Capelă1 + suf. -uță.
capeluță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CAPELÚȚĂ,capeluțe, s. f. Diminutiv al lui capelă1.
capeluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) capelúță s. f., g.-d. art. capelúței; pl. capelúțe
capeluță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CAPELÚȚĂ,capeluțe,s. f. Diminutiv al lui capelă1. — Capelă1 + suf. -uță.