caper - explicat in DEX

caper (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÁPER, caperi, s. m. Arbust spinos care crește în regiunile calde ale Europei, cu flori mari albe sau roșietice (Capparis spinosa). – Din it. cappero.

caper (Dicționar de neologisme, 1986)
CÁPER s.m. (Bot.) Arbust mediteranean cu flori mari, albe sau roșietice și cu fructe comestibile. [< it. cappero].

caper (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cáper (cáperi), s. m. – Arbust spinos. Germ. Kapper, din it. cappero. Termen comercial (arab. alkabbar, cf. sp. alcaparra, fr. câpres), introdus prin circuitul comercial occidental. După DAR, din ngr. ϰαππάρις, cf. sb. kapara; dar fonetismul prezintă dificultăți. – Der. caperă, s. f. (fruct de caper).

caper (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÁPER, -Ă I. s. m. arbust mediteranean cu flori mari, albe și roșietice, și cu fructe comestibile. II. s. f. mugur floral al caperului, folosit drept condiment. (< it. cappero)

caper (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CÁPER, caperi, s. m. Arbust spinos care crește în regiunile calde ale Europei, cu flori mari, albe sau roșietice (Capparis spinosa). – It. cappero.

caper (Dicționaru limbii românești, 1939)
cáper m. (d. caperă). Un copăcel mediteranian perpetuŭ verde (cápparis spinosa), aĭ căruĭ bobocĭ de florĭ se pun în oțet și se întrebuințează la facerea sosurilor.

caper (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cáper (plantă) s. m., pl. cáperi

caper (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
caper m. arbust din țările calde cu florile mari, albe sau roșiatice (Capparis șpinosa).

caper (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÁPER, caperi, s. m. Arbust spinos care crește în regiunile mediteraneene, cu flori mari albe sau roșietice (Capparis spinosa). — Din it. cappero.