capelatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPELATÚRĂ, capelaturi, s. f. (
Mar.) Capelare. –
Capela +
suf. -tură.capelatură (Dicționar de neologisme, 1986)CAPELATÚRĂ s.f. Capelare. [După fr.
capelage].
capelatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPELATÚRĂ s. f. 1. loc de pe catarg unde se capelează parâmele. 2. ansamblul capetelor parâmelor capelate de catarg. (după fr.
capelage)
capelatură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPELATÚRĂ, capelaturi, s. f. (
Mar.) Capelare. —
Capela +
suf. -tură.