capaucă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CAPÁUCĂ,capauce, s. f. (Reg.) Femela copoiului. [Var.: căpáucă s. f.] – Căpău (= copoi) + suf. -că.
capaucă(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CAPÁUCĂ,capauce, s. f. (Reg.) Femela copoiului. [Var.: căpáucă s. f.] – Din căpău (= copoi) + suf. -că.
capaucă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) capáucă (reg.) (-pau-) s. f., g.-d. art. capáucei; pl. capáuce
capaucă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CAPÁUCĂ,capauce, s. f. (Reg.) Femela copoiului. [Var.: căpáucă s. f.] — Căpău (= copoi) + suf. -că.