cantină - explicat in DEX

cantină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANTÍNĂ, cantine, s. f. Local unde se servește masa salariaților dintr-o întreprindere, studenților, elevilor etc. ♦ (Ieșit din uz) încăpere în interiorul unei unități militare, de unde se puteau cumpăra diferite alimente și obiecte. – Din fr. cantine.

cantină (Dicționar de neologisme, 1986)
CANTÍNĂ s.f. 1. Local în care se servește masa angajaților dintr-o întreprindere, instituție etc. 2. Încăpere în interiorul unei unități militare, de unde se pot cumpăra diferite alimente și obiecte. [< fr. cantine, it. cantina].

cantină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANTÍNĂ s. f. 1. local în care se servește masa angajaților dintr-o întreprindere, instituție etc. 2. încăpere a unei unități militare pentru cumpărat diferite alimente și obiecte. (< fr. cantine)

cantină (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cantină, cantine s. f. (glum.) stomac.

cantină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANTÍNĂ, cantine, s. f. Local unde se servește masa salariaților dintr-o întreprindere, studenților etc. ♦ Încăpere în interiorul unei unități militare, de unde se pot cumpăra diferite alimente și obiecte. – Fr. cantine (< it.).

cantină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cantínă f., pl. e (fr. cantine, d. it. cantina). Locu unde se vinde mîncare și băutură soldaților la cazarmă saŭ în tabară [!], lucrătorilor în fabrică, deținuților, școlarilor ș. a.

cantină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cantínă s. f., g.-d. art. cantínei; pl. cantíne

cantină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cantină f. odinioară, în Mold. dare anuală pe băuturi spirtoase. [Vechiu rom. camănă, piatră (a cincea parte dintr’o majă) = slav. KAMENĬ].

cantină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cantină f. locul unde se vinde de băut și de mâncat soldaților, prizonierilor, lucrătorilor.

cantină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANTÍNĂ, cantine, s. f. Local unde se servește masa pentru personalul unor instituții (muncitori, studenți etc.) sau pentru persoane defavorizate. ♦ (Ieșit din uz) Încăpere în interiorul unei unități militare, unde se puteau cumpăra diferite alimente și obiecte. — Din fr. cantine.