cantaragiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANTARAGÍU, cantaragii, s. m. Salariat la vamă, la gară etc. care cântărește bagajele sau mărfurile. – Din
tc. kantarcı.cantaragiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANTARAGÍU, cantaragii, s. m. Salariat la vamă, la gară etc., care cântărește bagajele sau mărfurile. –
Tc. kantarcı.cantaragiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cantaragíu s. m.,
art. cantaragíul; pl. cantaragíi, art. cantaragíii (-gi-ii)cantaragiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cantaragiu m. cel ce cântărește (la vamă). [Turc. KANTARADJY].
cantaragiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANTARAGÍU, cantaragii, s. m. Funcționar la vamă, la gară etc. care cântărește bagajele sau mărfurile. — Din
tc. kantarcı.cantaragiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)cantaragíŭ m. (turc.
kantarğy).
Vechĭ. Cîntăritor (la vamă).