cantar (Dicționar de neologisme, 1986)CÁNTAR s.n. Vas de băut la greci și la romani, cu picior și toarte. ♦ Fântână de forma unui vas, din care țâșnea apa. [Pl.
-re, var.
cantharos s.n. / < fr.
canthare < lat.
cantharus, gr.
kantharos].
cantar (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÁNTAR s. n. 1. vas de băut la greci și romani, cu picior și toarte, folosit la amestecatul vinului cu apa. 2. fântână de forma unui vas, din care țâșnea apa. (< fr.
canthare, gr.
kantharos)
cantar (Dicționaru limbii românești, 1939)cantár n., pl.
e (turc.
kantar, d. ar.
qyn´tar, care vine d. mgr.
kentinárion, ĭar acesta d. lat.
centenarium [subînț.
pondus, greutate], d.
centum, o sută. D. lat. vine germ.
zentner; d. ar. vine it.
quintale; d. turc. vine ngr.
kantári, bg. sîrb.
kantar, rus.
kantárĭ și
kontarĭ. V.
centenar, chintal. Balanță romană saŭ alt-fel (dar nu cumpănă). Cantar decimal. Greutate de 44 de ocale saŭ 125 de libre (V.
majă). – În nord.
cîntar, pop.
cîntarĭ (după rus.
kontárĭ, ca
fînar, rus.
fonárĭ). La Moxa (sec. 17)
chindinar (după ngr.
kendinári), 150 de litre.
cantar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cántar (vas, fântână)
s. n.,
pl. cántare