canetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANÉTĂ, canete, s. f. Țeavă pe care se înfășoară firul de bătătură. – Din
fr. canette.canetă (Dicționar de neologisme, 1986)CANÉTĂ s.f. Țeavă pe care se înfășoară firele de suveică. ♦ Formă de înfășurare a acestor fire. [< fr.
canette].
canetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANÉTĂ s. f. țeavă pe care se înfășoară firele în suveică. (< fr.
canette)
canetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canétă s. f.,
g.-d. art. canétei; pl. canétecanetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANÉTĂ, canete, s. f. Țeavă pe care se înfășoară firul de bătătură. — Din
fr. canette.