canevas (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANEVÁS, canevasuri, s. n. 1. Schiță sau linii generale ale unui desen.
2. Rețea de meridiane și de paralele trasate în vederea alcătuirii unei hărți.
3. Ansamblul triunghiurilor, liniilor poligonale și punctelor care servesc ca bază măsurătorilor terestre. – Din
fr. canevas.canevas (Dicționar de neologisme, 1986)CANEVÁS s.n. 1. Schiță, schițare a unui desen.
2. Rețea de meridiane și paralele în raport cu care se alcătuiește o hartă. ♦ Ansamblul triunghiurilor unei ridicări topografice. [Pl.
-suri. / < fr.
canevas].
canevas (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANEVÁS s. n. 1. schiță a unui desen. 2. rețea de meridiane și paralele pe o hartă (topografică). (< fr.
canevas)
canevas (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANEVÁS, canevasuri, s. n. 1. Schița sau liniile generale ale unui desen.
2. Rețea de meridiane și paralele trasate în vederea alcătuirii unei hărți.
3. (
Top.) Ansamblul triunghiurilor aflate sau proiectate într-o regiune dată.. –
Fr. canevas.canevas (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canevás (crochiu) (
înv.)
s. n.,
pl. canevásuricanevas (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANEVÁS, canevasuri, s. n. (
Înv.)
1. Schiță sau linii generale ale unui desen.
2. Rețea de meridiane și de paralele trasate în vederea alcătuirii unei hărți. — Din
fr. canevas.