candidatură - explicat in DEX

candidatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANDIDATÚRĂ, candidaturi, s. f. Faptul de a candida²; starea, calitatea de candidat. – Din fr. candidature.

candidatură (Dicționar de neologisme, 1986)
CANDIDATÚRĂ s.f. Faptul de a candida; calitate de candidat. [Cf. fr. candidature].

candidatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANDIDATÚRĂ s. f. faptul de a candida; calitatea de candidat. (< fr. candidature)

candidatură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANDIDATÚRĂ, candidaturi, s. f. Faptul de a candida; starea, calitatea de candidat. – Fr. candidature.

candidatură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*candidatúră f., pl. ĭ. (d. candidat; fr. candidatura). Calitatea de candidat. A-țĭ pune candidatura la ceva, a te prezenta ca candidat. A-țĭ retrage candidatura, a nu maĭ candida.

candidatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
candidatúră s. f., g.-d. art. candidatúrii; pl. candidatúri

candidatură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
candidatură f. starea candidatului.

candidatură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANDIDATÚRĂ, candidaturi, s. f. Faptul de a candida²; starea, calitatea de candidat. — Din fr. candidature.