candidat - explicat in DEX

candidat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANDIDÁT, -Ă, candidați, -te, s. m. și f. Persoană care candidează. – Din fr. candidat, lat. candidatus.

candidat (Dicționar de neologisme, 1986)
CANDIDÁT, -Ă s.m. și f. 1. Persoană care candidează (sau care este propusă) pentru a fi aleasă într-un for de conducere. ♦ Persoană care se prezintă la un examen pentru a ocupa un post etc. ◊ Candidat în științe = titlu acordat în anumite țări la terminarea aspiranturii, după trecerea examenelor reglementare și susținerea unei disertații de specialitate. 2. (Silv.) Arbore de bună calitate care rămâne în arboret după aplicarea măsurilor de curățire. [< fr. candidat, cf. germ. Kandidat < lat. candidatus – îmbrăcat în toga „candida”, albă, rus. kandidat].

candidat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANDIDÁT, -Ă s. m. f. 1. cel care candidează. 2. (silv.) arbore de bună calitate care rămâne în arboret după aplicarea măsurilor de curățire. (< fr. candidat, lat. candidatus)

candidat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANDIDÁT, -Ă, candidați, -te, s. m. și f. Persoană care candidează. ◊ Candidat de partid = persoană care cere să intre în rândurile unui partid comunist sau muncitoresc și care, în acest scop, face un anumit stagiu. Candidat în științe = (în învățământul superior din U.R.S.S. și din țările de democrație populară) titlu care se acordă cuiva la terminarea stagiului de aspirantură și după trecerea examenelor reglementare. – Fr. candidat (lat. lit. candidatus).

candidat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*candidát, -ă s. (lat. candidatus, îmbrăcat în alb, fiind-că candidațiĭ la diferite funcțiunĭ la Roma eraŭ îmbrăcațĭ în alb). Care cere o funcțiune (un post, un titlu), aspirant: candidat de deputat, la deputăție.

candidat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
candidát s. m., pl. candidáți

candidat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
candidat m. cel ce aspiră la o funcțiune, la o demnitate.

candidat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANDIDÁT, -Ă, candidați, -te, s. m. și f. Persoană care candidează. — Din fr. candidat, lat. candidatus.