candid - explicat in DEX

candid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat, pur, neprihănit. – Din fr. candide, lat. candidus.

candid (Dicționar de neologisme, 1986)
CANDÍD, -Ă adj. Plin de candoare, pur, nevinovat. [< fr. candide, cf. lat. candidus – alb].

candid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANDÍD, -Ă adj. plin de candoare, pur, nevinovat, inocent. (< fr. candide, lat. candidus)

candid (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat. – Fr. candide (lat. lit. candidus).

candid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
candíd/cándid adj. m., pl. candízi/cándizi; f. candídă/cándidă, pl. candíde/cándide

candid (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cándid, -ă adj. (lat. cándidus, alb, strălucitor, d. candére, a străluci, a fi aprins. V. candelă, in-candescent, incendiŭ, încing 2). Plin de candoare. Adv. Cu candoare. – Fals candíd (după fr.).

candid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
candid a. curat la suflet.

candid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat, pur, neprihănit. [Acc. și: cándid] — Din fr. candide, lat. candidus.