candelabru - explicat in DEX

candelabru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANDELÁBRU, candelabre, s. n. Suport cu mai multe brațe (bogat ornamentat), pentru lumânări sau becuri electrice; policandru. – Din fr. candélabre, lat. candelabrum.

candelabru (Dicționar de neologisme, 1986)
CANDELÁBRU s.n. Suport pentru lumânări sau pentru becuri, care se atârnă în special de tavan. [< fr. candélabre, cf. lat. candelabrum – sfeșnic].

candelabru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANDELÁBRU s. n. suport pentru lumânări sau becuri, suspendat pe tavan. (< fr. candélabre, lat. candelabrum)

candelabru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANDELÁBRU, candelabre, s. n. Suport (suspendat) cu mai multe brațe, pentru lumânări sau becuri. – Fr. candélabre (lat. lit. candelabrum).

candelabru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*candelábru n., pl. e (lat. candelabrum, d. candéla, lumînare). Sfeșnic cu maĭ multe ramurĭ. Policandru. – Fals candelambru.

candelabru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
candelábru (-la-bru) s. n., art. candelábrul; pl. candelábre

candelabru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
candelabru n. sfeșnic mare și elegant lucrat cu mai multe brațe.

candelabru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANDELÁBRU, candelabre, s. n. Suport cu mai multe brațe (bogat ornamentat), pentru lumânări sau becuri electrice; policandru. — Din fr. candélabre, lat. candelabrum.