canavață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANAVÁȚĂ s. f. (
Înv.) Pânză groasă (de cânepă). [
Var.:
cănăvăț s. n.] – Din
ngr. kannavátso, bg. kanavața.canavață (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANAVÁȚĂ s. f. v. cănăvăț.canavață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canaváță/canavắț s. f./
s. n. (pânză groasă) (
înv.)
canavață (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANAVÁȚĂ s. f. (
Înv.) Pânză groasă (de cânepă). [
Var.:
cănăvắț s. n.] — Din
ngr. kannavátso, bg. kanavața.