canarà - explicat in DEX

canara (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANARÁ, canarale, s. f. 1. Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile bătrâne). – Din bg. kanara.

canara
CANARÁ, canarale s. f. Vale largă și adâncă, specifică reliefului din sudul Dobrogei.

canara (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
canará (canarále), s. f. – Stîncă (în mare). Var. canară. Tc. kanara „abator” (Șeineanu, II, 84); cf. bg. kanará „stîncă”. Probabil de aici vb. canarisi (a se apleca, a se înclina), termen de marinărie.

canara (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANARÁ, canarale, s. f. 1. Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile bătrâne). – Bg. kanara.

canara (Dicționaru limbii românești, 1939)
canará f. (turc. kanará, tăĭetoare, salhana, d. ar. kynare; bg. kanará, stîncă). Dobr. Vale stîncoasă și abruptă. Munt. vest. ceată, cîrd: canara de oamenĭ, de vite.

canara (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
canará (rar) s. f., art. canaráua, g.-d. art. canarálei; pl. canarále, art. canarálele

canarà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
canarà f. 1. stană: sub o canara de piatră unde un câine mare latră POP.; 2. stâncă de mare (în Dobrogea); 3. Mold. pășune de îngrășat vitele pentru zalhana. [Turc. KANARÁ].

canarà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Canarà f. localitate în jud. Constanța cu o carieră de piatră de var și de ciment.

canara (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANARÁ, canarale, s. f. 1. (Rar) Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile). — Din bg. kanara.