canapeluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CANAPELÚȚĂ,canapeluțe, s. f. Diminutiv al lui canapea. – Canapea + suf. -eluță.
canapeluță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CANAPELÚȚĂ,canapeluțe, s. f. Diminutiv al lui canapea.
canapeluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) canapelúță s. f., g.-d. art. canapelúței; pl. canapelúțe
canapeluță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CANAPELÚȚĂ,canapeluțe, s. f. Diminutiv al lui canapea. — Canapea + suf. -eluță.