campion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAMPIÓN, -OÁNĂ, campioni, -oane, s. m. și
f. 1. Persoană, echipă etc. care cucerește primul loc într-o competiție sportivă (națională, internațională, mondială, olimpică).
2. Fig. Luptător, apărător de frunte al unei cauze, al unei idei. [
Pr.:
-pi-on] – Din
it. campione.campion (Dicționar de neologisme, 1986)CAMPIÓN, -OÁNĂ s.m. și f. 1. Luptător într-o întrecere cavalerească, într-un turnir.
2. Cel care câștigă primul loc într-un campionat; (
p. ext.) țară a cărei echipă sau concurent a cucerit locul întâi într-o întrecere sportivă internațională.
3. (
Fig.) Luptător, apărător principal al unei idei, al unei cauze etc. [Pron.
-pi-on. / < it.
campione, cf. fr.
champion].
campion (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAMPIÓN, -OÁNĂ s. m. f. 1. luptător într-o întrecere cavalerească, într-un turnir. 2. sportiv, echipă, țară care câștigă primul loc într-o competiție sportivă. 3. (fig.) apărător principal al unei idei, al unei cauze etc. (< it.
campione)
campion (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAMPIÓN, -OÁNĂ, campioni, -oane, s. m. și
f. 1. Persoană, echipă sau țară care cucerește primul loc într-un campionat.
2. Fig. Luptător, apărător de frunte al unei cauze. –
It. campione.campion (Dicționaru limbii românești, 1939)*campión și
șampión m. (fr.
champion, d.
champ, cîmp; it.
campione). Luptător (în sport, în știință):
campion al veiocipedilĭ, al progresuluĭ. Învingător în sport:
campionu înotatuluĭ. – Fem.
-ioánă. V.
pionier.campion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)campión (-pi-on) s. m.,
pl. campiónicampion (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)campion m. fig. luptător, apărător:
campionul libertății.campion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAMPIÓN, -OÁNĂ, campioni, -oane, s. m. și
f. 1. Persoană, echipă etc. care cucerește primul loc într-o competiție sportivă (națională, internațională, mondială, olimpică).
2. Fig. Luptător, apărător de frunte al unei cauze, al unei idei. [
Pr.:
-pi-on] — Din
it. campione.