camerist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAMERÍST, cameriști, s. m. (Ieșit din uz) Om de serviciu care îngrijea camerele dintr-o instituție; odăiaș. – Din
cameristă (derivat regresiv).
camerist (Dicționar de neologisme, 1986)CAMERÍST s.m. (
Ieșit din uz) Om de serviciu care îngrijește camerele într-o instituție; camerier. [Cf. fr.
camériste, it.
camerista].
camerist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAMERÍST, cameriști, s. m. (Ieșit din uz) Om de serviciu care îngrijea camerele dintr-o instituție; odăiaș. – Din
cameristă.camerist (Dicționaru limbii românești, 1939)*cameríst, -ă s. (fr.
cameriste, d. sp.
camarista; it.
camerista). Camerier, servitor în casă, odăĭaș.
camerist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cameríst (
înv.)
s. m.,
pl. cameríșticamerist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAMERÍST, cameriști, s. m. (Ieșit din uz) Om de serviciu care îngrijea camerele dintr-o instituție; odăiaș. — Din
cameristă (derivat regresiv).