camelotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAMELÓTĂ, camelote, s. f. (Rar) Lucru de cârpaci; marfă proastă. – Din
fr. camelote.camelotă (Dicționar de neologisme, 1986)CAMELÓTĂ s.f. (
Rar) Lucru de cârpaci; marfă proastă. [< fr.
camelote].
camelotă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAMELÓTĂ s. f. lucru de cârpaci; marfă proastă. (< fr.
camelote)
camelotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)camelótă (rar)
s. f.,
g.-d. art. camelótei; pl. camelótecamelotă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAMELÓTĂ, camelote, s. f. (Rar) Lucru de cârpaci; marfă proastă — Din
fr. camelote.