camelie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAMÉLIE, camelii, s. f. Plantă ornamentală originară din China și din Japonia, cu frunze totdeauna verzi și cu flori mari, albe, sau roșii (
Camelia japonica) – Din
fr. camélia.camelie (Dicționar de neologisme, 1986)CAMÉLIE s.f. Plantă ornamentală cu frunze totdeauna verzi, cu flori mari, albe sau roșii. [Gen.
-iei. / < fr.
camélia, cf.
Camelli – numele misionarului care a adus această plantă în Europa].
camelie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAMÉLIE s. f. plantă ornamentală cu frunze totdeauna verzi și cu flori mari, albe sau roșii. (< fr.
camélia)
camelie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CAMELIE (‹
fr. {i}; {s}
Camelii)
s. f. Plantă arbustivă, decorativă, originară din Asia de Est și Sud-Est, cu frunze totdeauna verzi și flori mari, albe sau roșii, cu petale cărnoase, cerate; frunzele conțin cafeină și tanin, fiind utilizate în fitoterapie ca tonic, astringent și neurostenic (
Camellia japonica).
camelie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAMÉLIE, camelii, s. f. Nume dat mai multor varietăți de plante ornamentale cu frunze totdeauna verzi, cu flori mari, albe, sau roșii
(Camelia). –
Fr. camélia.camelie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)camélie (-li-e) s. f.,
art. camélia (-li-a), g.-d. art. caméliei; pl. camélii, art. caméliile (-li-i-)camelie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)camelie f.
1. arbust de ornament cu flori frumoase fără miros, importat din Japonia în Europa de iezuitul Camelli;
2. floarea cameliei, asemenea rozei, care durează însă mai mult făr’a se vesteji.
camelie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAMÉLIE, camelii, s. f. Plantă ornamentală originară din China și din Japonia, cu frunze totdeauna verzi și cu flori mari, albe, sau roșii
(Camelia japonica) — Din
fr. camélia.