cămășuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂMĂȘUIÁLĂ, cămășuieli, s. f. 1. Acțiunea de
a cămășui; cămășuire.
2. Pojghiță, înveliș care acoperă unele materii, obiecte sau piese. ♦ Căptușeală interioară, subțire, de zidărie a unui tunel. ◊
Cămășuiala piloților = tub metalic folosit pentru confecționarea piloților
2 de beton.
3. Strat de piatră sau de balast dezagregat, care trebuie îndepărtat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere. [
Pr.:
-șu-ia-] –
Cămășui +
suf. -eală.