cămășuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂMĂȘUIÁLĂ, cămășuieli, s. f. 1. Acțiunea de
a cămășui; cămășuire.
2. Pojghiță, înveliș care acoperă unele materii, obiecte sau piese. ♦ Căptușeală interioară, subțire, de zidărie a unui tunel. ◊
Cămășuiala piloților = tub metalic folosit pentru confecționarea piloților
2 de beton.
3. Strat de piatră sau de balast dezagregat, care trebuie îndepărtat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere. [
Pr.:
-șu-ia-] –
Cămășui +
suf. -eală.cămășuială (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂMĂȘUIÁLĂ, cămășuieli, s. f. (Rar) Pojghiță, înveliș care acoperă unele materii, obiecte sau piese. – Din
cămășui (neatestat) +
suf. -eală.cămășuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cămășuiálă s. f.,
g.-d. art. cămășuiélii; pl. cămășuiélicămășuială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂMĂȘUIÁLĂ, cămășuieli, s. f. 1. Acțiunea de
a cămășui; cămășuire.
2. Pojghiță, înveliș care acoperă unele materii, obiecte sau piese. ♦ Căptușeală interioară, subțire, de zidărie a unui tunel. ◊
Cămășuiala piloților = tub metalic folosit pentru confecționarea piloților
2 de beton.
3. Strat de piatră sau de balast dezagregat, care trebuie îndepărtat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere. [
Pr.:
-șu-ia-] —
Cămășui +
suf. -eală.