camătă - explicat in DEX

camătă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÁMĂTĂ, camete, s. f. Dobândă (excesivă) pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut. – Din sl. kamata.

camătă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cámătă (cámete), s. f. – Dobîndă pentru împrumut. Ngr. ϰάματος (Roesler 568; Meyer 169; Murnu 9; Pușcariu, Lr., 260; Sandfeld 18); cf. sl. kamata, alb. kametë, mag. kamat. După Edelspacher, 15, mag. kómota se explică prin rom.

camătă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CÁMĂTĂ, camete, s. f. Dobândă (excesivă) pe care o ia cămătarul. – Slav (v. sl. kamata < gr.).

camătă (Dicționaru limbii românești, 1939)
cámătă f., pl. ete (vsl. kámata, kámato, dobîndă, d. mgr. și ngr. kámatos, muncă, cîștig, d. kámno, lucrez). Defav. Uzură, cîștig din banĭ dațĭ cu împrumut. V. aslam.

camătă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cámătă s. f., g.-d. art. cámetei; pl. cámete

camătă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
camătă f. dobândă mai presus de taxele legale. [Gr. bizantin KÀMATOS].

camătă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÁMĂTĂ, camete, s. f. Dobândă (excesivă) încasată de cămătar pentru sumele date cu împrumut. — Din sl. kamata.