căluț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂLÚȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui
cal; călușel (
1).
2. Compus:
căluț-de-mare = pește teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de înotătoare codală și cu capul asemănător cu cel al calului; cal-de-mare (
Hippocampus hippocampus).
3. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor; călușel (
3). –
Cal +
suf. -uț.