călușel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂLUȘÉL, călușei, s. m. 1. Căluț (
1).
2. (La
pl.) Instalație alcătuită din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învârtesc în jurul unui ax, fiind suspendați de niște bârne transversale; carusel, căișori.
3. Căluț (
3).
4. Căluș (
6). –
Cal +
suf. -ușel.